,,Much of politics is really theatre”

,,Much of politics is really theatre.”

Brian McPartlin, Consilier al Preşedintelui  Bill Clinton

 ,,Dear Friends,

Last night, at the People’s Choice Awards, „Fahrenheit 9/11” was named the Best Movie of the Year. It was a stunning moment for us. And, somewhere inside the Bush White House, someone there must have been stunned, too. 21 million people voted in the People’s Choice Awards. They chose our film over „Shrek 2,” „Spiderman 2” and „The Incredibles.” If we can beat that many superheroes, surely we can survive the next four years.” (Michael Moore – regizor ,,Fahrenheit /11”, 10 ianuarie 2005)

Dupa castigarea celui de-al doilea mandat de catre George W. Bush, au aparut idei conform carora filmul a reprezentat un esec. Catalogarea drept esec a productiei lui Michael Moore a fost facuta plecand de la premisa ca filmul ar fi avut drept scop discretarea lui George W. Bush  si implicit, pierderea alegerilor din 2004 de catre acesta.

Filmul trebuie privit drept o  modalitate de exprimare, nu drept un atac personal. Argumentele lui Michael Moore nu urmaresc descoperirea adevarului absolut ci exprimarea unui punct de vedere şi, eventual, întărirea sentimentului public de manipulare a populaţiei de către administraţia americană. Din aceasta perspectiva, demersul sau se incadreaza in dreptul la libera exprimare şi, de ce nu, dreptul, incontestabil într-o democraţie, de a-ţi contesta conducătorii. Acceptarea sau macar luarea in considerare a perspectivei lui Michael Moore tine de regula dezbaterii din societatile democratice.

Lansat in anul alegerilor (2004), filmul a reprezentat o modalitate de exprimare in planul dezbaterii publice. In ceea ce priveste optiunile de vot, americanii sunt fideli unei formatiuni politice. George W. Bush avea avantajul declasarii razboiului din Afghanistan si a celui din Iraq. Cele doua razboaie ii oferea legitimitate deoarece capata o imagine de justitiar, aparator al valorilor americane. Contextul in care a fost declansat razboiul din Afghanistan il pozitioneaza pozitiv pe George W. Bush – atentatele de la 11 septembrie au reprezentat pretextul razboiului; situatia era neobisnuita pentru ca in acel moment au fost atacate principiile de baza ale democratiei americane iar reactia normala a conducatorului trebuia sa fie declansarea razboiului si prinderea, respective pedepsirea, celui care planuise atacurile.

In aceste conditii, Michael Moore a incercat sa contrabalanseze avantajul lui George W. Bush , oferind publicului un produs care scoatea in evidenta ,,motivele ascunse” ale celor doua razboaie. Tinand cont de legitimitatea lui George W. Bush din acel moment, filmul reprezenta un mod de redefinire a presedintelui ca om politic. In societatea contemporana, persoanele publice importante sunt, mai mult sau mai putin, produse de PR. Cetatenii percep omul politic in functie de situatia existenta in acel moment si in functie de modul de reactie la diverse contexte de politica interna si internationala.

Cu siguranta, daca George W. Bush ar fi pierdut alegerile din 2004, s-ar fi vorbit de o influenta incontestabila a documentarului asupra opiniei publice. Nu stiu daca acela ar fi reprezentat succesul filmului. Faptul ca ,,Fahrenheit 9/11” a castigat Premiul Publicului reprezinta un success, pentru ca arata ca a fost apreciat iar spectatorii l-au gasit util. Doar variantele prezentate in documentar nu puteau schimba optiunile de vot ale americanilor. Cel mult, filmul putea sa aduca teme de reflectie.

Imaginile cu non-reactia lui Bush din dimineata atacului ( in timpul vizitei la o scoala din Florida) pot reprezenta un moment cheie al filmului. Publicul, care pe 11 septembrie asistase fie pe viu, fie urmarise la televizor atacurile teroriste, se astepta in mod normal la o reactie hotarata a Presedintelui. In schimb, spectatorii vad un Presedinte privind in gol, intr-o sala de clasa unde se citeste o poveste banala. Se insista cu prim-planuri pe chipul lui George W. Bush si pe faptul ca au trecut sapte minute in care a exista o lipsa de reactie.

George W. Bush si-a recastigat credibilitatea prin declasarea razboiului din Afghanistan, si apoi a celui din Iraq. Razboiul din Iraq a fost declansat pe fundalul crearii unei paralele intre ideea de terorism si regimul lui Saddam. Adevarul este ca, Iraq-ul nu reprezenta la acel moment o adevarata amenintare pentru S.U.A. Poporul american este unul diferit din punct de vedere al reactiei civice. Pentru ei, este deosebit de importanta ideea de libertate si democratie. Atentatele de la 11 septembrie, pe teritoriu american, i-au facut mai constienti de pericolul terorismului. Pentru cetatenii americanii, razboiul este justificat, iar cel care l-a declansat, ca justitiar, capata credibilitate pentru ca a luat atitudine fata de o situatie care a incalcat principiile americane de viata.

Cele mai socante imagini ale documentarului sunt cele din razboiul din Iraq pentru ca alterneaza interviurile cu soldatii americani si cadrele cu civili raniti – in special femei si copii. Soldatii americani au un mod conversational normal, lipsit de emotie – la un moment dat este prezentat un soldat care spune ca in timp ce merg cu tancurile si bombardeaza diverse obiective, soldatii asculta ,, The roof is on fire” pentru ca ,,basically it symbolizes the bad guy being on fire”. Cu aceasta melodie pe fundal, sunt cadre cu femei si copii raniti. Soldatii prezenti in documentar sunt tineri si privesc totul ca pe un joc, o datorie fata de tara – ei chiar cred ca ceea ce fac ei prin bombardamente poate salva Iraq-ul de regimul Saddam. Salvarea este un termen relativ, deoarece civilii afectati de acest razboi privesc interventia americana ca pe un abuz care nu face decat sa le destrame familiile.

Documentarul nu face decat sa evidentieze complexitatea contextului in care se iau deciziile politic.

Dupa cum am afirmat si la inceput, documentarul nu putea schimba intentiile de vot. Temele de dezbatere publica aparute dupa lansarea filmului au reprezentat un bun exercitiu pentru cetatenii americani. Dar nu se putea vorbi de cristalizarea unei opinii publice impotriva lui George W. Bush pentru ca Presedintele american dispunea de credibilitate – prin declansarea razboiului si prin auto-definirea ca lider justitiar, aparator al valorilor nationale. In plus, documentarul a fost perceput inca de la inceput ca un mod de atac indreptat inspre George W. Bush.

Documentarul lui Michael Moore trebuie privit cu gandul la proverbul ,, Nu iese fum fara foc”. Nu putem vorbi de o lipsa de documentare ci de subiectivitate in punerea in sceana a cadrelor si informatiilor. Documentele prezentate ca stand la baza filmului sunt reale si pot fi considerate referinte utile. Prin premiul acordat de catre public, Michael Moore a fost creditat de catre public, la fel cum, pentru a doua oara, a fost creditat si George W. Bush.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s