Discursul politic – „ca la carte”

polirom_arta_de_a_vorbi_in_public

La secţiunea Communication Lab vă recomand o carte despre diferitele tipuri de discursuri – „Arta de a vorbi în public” de Stephen E. Luca, editura Polirom, 2014. Cartea este structurata sub forma unui curs academic şi, pe lângă informaţiile teoretice, propune foarte multe exemple, dar şi „teme pentru acasă”. Oricum, după ce o citeşti, rămâi cu o structură foarte clară a discursului pulbic, indiferent că este informativ sau persuasiv.

Mi se pare cel mai complet manual pentru începători pe care l-am citit până acum. Este drept că dacă te preocupă lucruri mult mai subtile şi mai complexe referitoare la discursul public, nu le găseşti aici, dar nici nu cred că şi-a propus acest lucru autorul.

În carte, discursul privind chestiuni de politică este încadrat la discursul persuasiv. Autorul are câteva recomandări esenţiale pentru structura unui discurs politic. Trebuie să ţinem cont, în primul rând, de trei chestiuni:

  • Necesitatea – Înainte de a ne apuca de un discurs politic trebuie să stabilim „dacă există o problemă sau o necesitate serioasă care impune o schimbare a politicii actuale”.
  • Planul – „Vorbitorul are un plan pentru rezolvarea problemei?”
  • Aplicabilitatea – „Planul vorbitorului va rezolva problema?”

Pare simplu, nu? Şi oarecum ne aduce aminte de compunerile din primele clase – introducere, intrigă, cuprins şi concluzii, încheiere. În mare, cam aceasta este structura, dar în organizarea discursurilor politice trebuie urmărite câteva tipuri de scheme: schema problemă-soluţie, schema problemă-cauză-soluţie, schema avantajelor comparative (de ce sunt mai bune ideile tale decât ale altora) sau schema motivată a lui Monroe care cuprinde cinci etape – atenţia, necesitatea, satisfacerea, vizualizarea şi acţiunea.

În capitolul despre discursurile persuasive veţi găsi mult mai multe explicaţii.

După părerea mea sunt sugestii de bază care, dacă ar fi urmate de o bună parte din politicienii din România, ar creşte semnificativ eficienţa comunicării lor publice.

În final, un citat şi o ironie din partea lui Winston Churchill – „Azi am să ţin un discurs lung. Nu am avut timp să pregătesc unul scurt.”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s