Puterea de a spune o poveste

clinton family3

Am descoperit un material al lui Maurice DeCastro, o bună sinteză a ingredientelor care au dat “sarea şi piperul” discursului fostului Preşedinte american, Bill Clinton, la Convenţia istorică a Democraţilor – desemnarea primei femei candidat la Preşedinţia SUA. Întâmplător sau nu, soţia sa, Hillary Clinton.

Din 2001 până în prezent, veniturile cumulate ale celor doi soţi – doar din discursuri, se ridică la 153 milioane dolari! Experienţa, carisma şi contextul sunt cu siguranţă printre elementele care au contribuit la această performanţă. Cu toate acestea, convingerea este că ingredientul suprem pentru succesul unui discurs este autenticitatea!

Poţi să vorbeşti frumos, poţi să exersezi gesturi… nu poţi însă trece testul publicului şi al timpului dacă nu eşti autentic… dacă nu ai o poveste şi dacă nu eşti capabil să relaţionezi cu oamenii din perspectiva propriei experienţe!

De multe ori, în sesiunile de training cu politicieni mai tineri sau mai în vârstă, insistăm asupra introspecţiei şi a efortului de a “spune o poveste”. Este firul roşu care defineşte ascensiunea în viaţa publică… este elementul la care te poţi întoarce când ai nevoie de argumente. Din păcate, discursul public din România a decăzut şi din cauza ignoranţei şi a dorinţei de a alege “calea facilă”. Da, dacă veţi face exerciţiul de a vă pune pe hârtie povestea vieţii… momentele care vă definesc… veţi descoperi că nu este atât de uşor. Este un proces complex şi dificil acela de a vă uita în trecut şi a vă asuma, cu bune şi rele, parcursul vieţii. Cu toate acestea, “cicatricile” sunt cele care ajung să “contureze” povestea… pot explica de ce aţi ales un anumit drum sau pot creiona aspecte ale personalităţii…

Nu întâmplător, discursul lui Bill a început precum o poveste – “In the spring of 1971, I met a girl.” („În vara lui 1971, am întâlnit o fată.”)… Dă tonul discursului, creează conexiune cu publicul, se poziţionează uman…

În acelaşi fel, uman, întorcându-se la ,,firul roşu”, Hillary îşi “scrie” povestea…

În 2008, după lupta strânsă cu Barack Obama, spunea: “Although we weren’t able to shatter that highest, hardest glass ceiling this time, thanks to you, it’s got about 18 million cracks in it, and the light is shining through like never before, filling us all with the hope and the sure knowledge that the path will be a little easier next time.”

După opt ani, acel ,,glass ceiling” revine:

“We just put the biggest crack in that glass ceiling yet” (video difuzat la Conveţia Democraţilor – în ziua în care a devenit prima femeie nominalizată, de un partid major, pentru candidatura la Preşedinţia SUA).

Cu siguranţă, povestea celor doi va continua şi este interesant de urmărit cum va ajunge să definească politica americană!

În acelaşi timp, sper că politicienii români – tineri sau mai în vârstă, vor înţelege că viaţa în spaţiul public şi munca pentru binele comunităţii reprezintă o meserie în sine. O meserie care presupune multă muncă şi autocunoaştere, puterea de a găsi exemple de viaţă în experienţa personală, puterea de a găsi argumentele pentru un dialog relevant în spaţiul public, puterea de a genera conţinut. Din păcate, acum suntem în faza formelor fără fond!

 

Articolul lui Maurice DeCastrohttp://www.business2community.com/strategy/met-girl-power-storytelling-public-speaking-bill-clinton-01613129#deju8A94l8XUUd0T.97

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s