„Discursuri care au schimbat lumea”

discursuri

Este o carte apărută anul trecut la editura Trei şi cuprinde discursuri ale unor personalităţi ale lumii începând cu Isus din Nazaret şi încheind (întâmplător sau nu) cu Vladimir Putin.

Ce mi se pare interesant este că, dincolo de discursurile propriu-zise, coordonatorul cărţii, Simon Sebag Montefiore, prezintă şi o scurtă biografie a fiecărui personaj, dar încadrează discursul şi în perioada respectivă scoţând în evidenţă întâmplările care l-au determinat şi impactul său asupra evoluţiei istorice a lucrurilor. Punând cap la cap toate aceste piese de puzzle faci mult mai uşor conexiuni politice, economice sau sociale pentru un stat, o regiune sau la nivel global.

Ordinea cronologică a discursurilor ne ajută să observăm şi modul în care a evoluat această artă, dar şi ideile marilor lideri. Unele discursuri sunt extrem de lucrate (mai ales cele politice), cu dedesupturi, trimiteri, ameninţări directe sau voalate, altele sunt spontante, pline de emoţie. Indiferent de genul abordat, multe dintre ele au schimbat lumea, fie că au declanşat evenimente istorice importante sau au transformat mentalităţi.

Nu am putut să nu constatăm că doar 10% din discursurile prezentate (peste 50) sunt ale unor femei. Este adevărat că vocea publică a femeilor a început să se audă târziu şi după multe presiuni, dar, cu atât mai mult, ar trebui să fie promovate mai intens.

Dacă nu eşti neapărat pasionat de arta discursului, poţi totuşi să îţi îmbunătăţeşti cunoştiinţele generale despre diferite personalităţi şi timpul în care au trăit. Este satisfăcută şi curiozitatea „mondenă” de a afla mai multe despre cum era un anumit conducător/om politic, de ce a luat anumite decizii etc.

De-a lungul timpului, multe din aceste idei şi concepte au fost împrumutate, transformate sau citate de noi lideri.

John F. Kennedy a fost cel care şi-a arătat primul susţinerea într-o situaţie grea prin folosirea expresiei „Ich bin ein Berliner – Şi eu sunt berlinez” când a ţinut un discurs în Berlinul de Vest, în 1963. La rândul său, el i-a citat pe romani care declarau „civis Romanus sum – sunt cetăţean roman” pentru a-şi arăta mândria şi ataşamentul. Despre Kennedy se spune că, în mare parte, îşi pregătea singur discursurile cu luni de zile înainte de evenimente.

La fel a fost împrumutată şi refolosită expresia lui Thomas Jefferson „Suntem toţi republicani, suntem toţi federalişti”. Chiar şi fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, a apelat la ea în ultima confruntare cu Adrian Năstase când a încercat o recunoaştere a faptul că sunt amândoi comunişti.

Mihail Gorbaciov a făcut celebri termenii de „glasnost – transparenţă” şi „perestroika – restructurare” şi a îndepărtat URSS de regimul comunist până la renunţarea totală.

Al Gore, fostul adversar al lui George W. Bush în campania electorală, este un mare activist pentru protecţia mediului câştigând chiar Premiul Nobel pentru acest lucru. A făcut senzaţie în momentul în care a declarat, în cadrul Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice, că SUA, „ţara mea poartă în principal răspunderea obstrucţionării negocierilor”.

Indira Ghandi care nu are nicio legătură cu Mahatma Gandi, era numită, la începutul carierei sale politice „păpuşa mută”. Vocea şi personalitatea ei au influenţat însă politica Indiei, dar şi cea internaţională, timp de zeci de ani. Preşedintele american Nixon nu o agrea din cauza apropierii de URSS şi o numea „vrăjitoare bătrână”.

Extrem de interesante sunt şi discursurile post folosirii bombei atomice – cel al împăratului Japoniei, Hirohito, dar şi cel al savantului J. Robert Oppenheimer care a contribuit la inventarea sa. Acesta din urmă a spus – „Am ştiut toţi că lumea nu avea să mai fie la fel. Câţiva au râs, câţiva au plâns, majoritatea au tăcut.”

Discursuri precum cel al lui Elie Wiesel sau Chaim Herzog sau Malala Yousafzai te impresionează prin apelul la acţiune, la a lua poziţie faţă de ceea ce se întâmplă rău şi nedrept în lume. Aceasta este „arma” cea mai potrivită pentru a lupta împotriva „urei, ignoranţei şi răului”.

Cartea conţine discursuri ale unor oameni care, de-a lungul timpului, au luptat să-şi câştige drepturi fundamentale, alţii au luptat să-şi apere ţara, alţii însă au luptat doar pentru a cuceri şi a câştiga mai multă putere.

Dincolo de toate, puterea cuvintelor dăinuie peste vreme şi rămâne mereu activă aşteptând liderul potrivit să o folosească.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s