„No man’s land”

tnb

De fiecare dată când merg la teatru şi văd o piesă bună mă încarc cu energie pentru mult timp, iar o vreme rămân în starea creată.

„No man’s land” a avut premiera zilele trecute la Teatru Naţional Bucureşti şi, uimitor, nu s-a jucat cu casa închisă (foarte greu găseşti bilete la vreo piesă la TNB în perioada aceasta). Probabil oamenilor le sună ciudat titlul sau… nu am explicaţie.

„No man’s land” prezintă într-un mod ironic, dar dramatic micile poveşti din timpul războiului sârbo-bosniac. Sunt redate o serie de clişee (imagini şi mesaje) în paralel, unele „oficiale” care sunt lipsite de consistenţă, dar respectă standarde la care se raportează factorii decizionali, iar altele individuale, adevăratele drame.

Pe scurt, folosindu-se de tragediile personale, entităţi mai mari (state, organizaţii, mass media) creează show-uri publice.

M-a fascinat acest paralelism de acţiuni/imagini/mesaje care, deşi prezentate toate ca şi clişee, reuşesc să transmită lucruri total opuse.

Şi mi-a mai plăcut foarte mult modul în care este investit omul, ca persoană, cu putere. Morala: în fiecare poveste, finalul este făcut de fiecare în parte!

Cu toată prietenia legată între doi bosniaci şi un sârb aflaţi în situaţia de a se sprijini reciproc pentru a se salva de pe câmpul de luptă, sfârşitul este tragic pentru ei. La nivel de individ, nu există happy end  în război. Niciun efort nu poate înlătura răul produs de război. Mai mult, odată declanşat războiul, nu mai poate fi oprit.

Metafora cu soldatul bosniac rănit sub care se află o mină personală este mai mult decât relevantă. Nici prietenia, nici încercările de colaborare ale armatelor bosniace şi sârbe, nici intervenţia Naţiunilor Unite, expertul genist, CNN-ul, Euronews-ul etc. nu îl mai pot salva – mina, odată activată, nu mai poate fi dezactivată (este manuală, făcută de mâna omului).

Este fascinant cum sunt combinate scenele dramatice, pline de emoţie, cu teatru absurd şi satirele la adresa senzaţionalului căutat de mass media şi a birocraţiei organismelor internaţionale.

Cei trei soldaţi – actorii Mihai Călin, Richard Bovnoczki şi Ciprian Nicula (care joacă extraordinar) – transformă „No man’s land” într-un spaţiu personal, o ţară a tuturor. Din păcate, imediat ce este personalizată devine subiect de imagine pe care poţi pune titlul „senzaţional”.

Nu trebuie să rataţi această piesă! Sunt multe concluzii comune, dar fiecare îşi va descoperi propriul mesaj la care nu poate rămâne indiferent.

Iar muzica – The Doors şi Bob Dylan – completează perfect atmosfera şi te urmăreşte zile bune.

http://www.tnb.ro/ro/no-mans-land

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s