„Regele moare”

Aşa cum poezia lui Nichita Stănescu, “Leoaică tânără iubirea”, exprimă cel mai fidel sentimentul de îndrăgostire şi iubire, la fel piesa „Regele moare” a lui Eugen Ionesco ne dezvăluie cu toată sinceritatea raportarea omului la conceptul de moarte.

Piesa mi se pare a fi despre viaţă şi nicidecum despre moarte. De aceea nici nu este o tragedie, ci o metaforă a vieţii. Toate personajele reprezintă diferite aspecte ale vieţii fiecărui om, într-o formă sau alta, şi toate sunt antagonice aşa cum sunt viaţa şi moartea. De fapt, ele însumează un singur mare personaj, OMUL. Guradul cu dorinţa de a cuceri, este şi luptător şi apărător, fata în casă, deznădăjduită de banalul vieţii, doctorul în căutarea leacului miraculos, este chirug şi călău, prima soţie, paznicul raţiunii în contradicţie cu cea de-a doua soţie stăpânită de emoţional prin iubire, iar regele simbolizează cel mai bine latură nemuririi din fiecare pe durata întregii vieţii. Deşi suntem conştienţi de inevitabil, noi toţi trăim cu gândul veşniciei până în ultima clipă, dar fiecare îşi accentuează o anumită latură a personalităţii. Pentru unii anumite caracteristici sunt mai importante decât altele, în faţa morţii însă toate devin la fel de valoroase.

Un test psihologic referitor la fericire spune că oamenii care îşi pot imaginea ca viaţa lor să se repete la infinit apreciază cu adevărat faptul că trăiesc. Conform teoriei probabilităţilor şansa ca fiecare dintre noi să se nască este infimă şi din acest punct de vedere viaţa devine cu adevărat valoroasă.

Speranţă, necredinţă, indignare, disperare, regret, resemnare sunt toate stările care ne năpădesc în apropierea morţii, indiferent dacă eşti rege sau nu. În clipa din urmă ne dăm seama cât de frumoasă şi de iluzorie este viaţa. Întâmplător sau nu, drumul spre etapa morţii este întruchipat de personajul raţiunii prin care Ionesco crede că te poţi pregăti de moarte renunţând la orice tip de ataşament, chiar şi cel faţă de viaţă. Este important să ştii că vei muri.

De multe ori, viaţa şi moarte sunt asociate cu elemente religioase. Nu este cazul în „Regele moare”. Regele moare şi lumea se sfârşeşte ca şi cum nu ar fi fost. Finalul, deşi pesimist, potenţează cu atât mai mult viaţa fiecărui om.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s