“Brexit”, pe bune!

Ecranizarea campaniei în urma căreia britanicii au votat pentru ieșirea din UE mi se pare cel mai bun film de acest gen realizat în ultima perioadă. Pe alocuri, cu elemente specifice de comedie și parodie englezească, prezintă lucrurile în cel mai credibil mod posibil. Dacă nu s-a întâmplat chiar așa, oricum a fost pe aproape în mod sigur. Sentimentul de ”pe bune” este dat de abordarea ușor de documentar a filmului.

Explicațiile despre cum se construiește o campanie de la zero la victorie pot fi cu ușurință manual de predare pentru cei care studiază comunicarea și marketingul politic – identificarea mesajului cheie, a sloganului, desfășurarea focus grupurilor, pregătirea aparițiilor televizate, discuțiile directe cu electoratul (celebrul door-to-door), gestionarea echipei de campanie și a crizelor de comunicare apărute, raportarea la adversar, campania negativă și implicațiile ei etc. Toate sunt surprinse și explicate în cel mai simplu mod, pe înțelesul tuturor.

Personajul directorului de campanie, Dominic Cummings, este genial și reprezintă tiparul tuturor directorilor de campanie ”ciudați”. De altfel, toate personajele mi se par metafore pentru anumite tipologii de oameni din diverse domenii, politic, business, consultanță etc.

Încă de la început, filmul dorește să puncteze că această campanie s-a dus ”pe bune”, nu a fost ceva întâmplător care a scăpat de sub control. A fost o campanie care s-a bazat pe ”analize statistice, pe știință, pe date”. Obiectivul? ”Schimbarea judecății convenționale și a cursului istoriei”. Cum faci asta? ”Cu un mesaj care să înglobeze un sentiment sau, și mai bine, un resentiment”. Mesajul? ”Take Back Control” Cum ajungi la oameni? ”Prin toate mijloacele legale și mai puțin legale”. Nu mai vorbim de moralitate. Strategia? ”Microțintirea pe bază comportamentală”.

Cel mai mult mi-a plăcut însă faptul că au surprins perfect sentimentul care începea să apară în timpul campaniei, chiar și în rândul adepților Brexit, sentimentul de ”chiar facem asta pe bune!?”, ”nu știu parcă nu mai suntem așa de siguri odată ce există șanse să se întâmple”. Urmăriți reacțiile personajului lui Boris Johnson, fostul primar al Londrei, care realizează că fac o campanie de comunicare la limita legii și a corectitudinii.

Finalul l-am perceput ca un tip de explicație sau scuză. Britanicii au ales ieșirea pentru că au fost manipulați prin milioane de mesaje trimise țintit cu ajutorul celor de la Cambridge Analytica și AggregateIQ care, teoretic, ”nu au existat”.

Există un dialog foarte interesant în film între directorul de campanie și ”puștiul” de la AggregateIQ despre implicarea în campanie. Întrebat de ce compania AggregateIQ este interesată de campanie, ”puștiul” răspunde ”pentru că avem nevoie de o bază mai mare de oameni pentru a ne testa inovația”, practic o campanie reprezintă oportunitatea perfectă de ”a experimenta”.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s