Cea mai previzibilă campanie electorală

…din punct de vedere al comunicării. După tot ceea ce s-a întâmplat în politica românească era de așteptat să nu avem un discurs public puternic sau mesaje coerente din partea partidelor și candidaților propuși.

Dincolo de prevederile impuse de lege care transformă alegerile într-un eveniment obișnuit din cauza îngrădirilor impuse comunicării, nici candidații nu dau dovadă de imaginație, nici măcar de efort în acest sens.

Dacă în alte țări (evident dăm exemplul Statelor Unite) campaniile electorale sunt adevărate ”spectacole” conținând acțiuni prin care cetățenii sunt încurajați să ia parte la dezbaterea publică, în România, alegătorii sunt îndemnați să fie pasivi și să-și ia informații doar din sursele părtinitoare fiecărui candidat, indiferent că vorbim de mass media sau lideri de opinie. Nu există cale obiectivă de mijloc.

În aceste condiții procesul manipulării decurge fără probleme.

Confuzia decizională a partidelor în ceea ce privește strategia politică se reflectă automat în incapacitatea de a furniza mesaje cu sens către public. Dar aici apare și problema, care public?! Este clar că o contradicție în acțiuni creează pentru un partid/ candidat o contradicție în comunicare și o dilemă cu privire la publicul său țintă. De exemplu, dacă azi ești la guvernare și mâine nu mai ești fără a oferi argumente sau dacă te aliez cu ”dușmanul” de ieri fără un motiv întemeiat, devine foarte complicat să ai un discurs public credibil. Acest lucru este normal pe orice scenă politică, problema vine din acest ”ieri-azi” pentru care este greu să găsești explicații în lipsa unor crize reale.

O variantă să scapi din această dilemă a comunicării, promovată cu succes de actualul președinte al României, este să nu comunici deloc, să nu inițiezi nicio dezbatere necontrolată, să fii doar reactiv etc.

Cert este că, în acest amalgam al vorbelor fără valoare, cetățeanul se dă deoparte (nu vorbim aici de ”fanii” fiecărui candidat). Apare întrebarea legitimă, are obligația statul, instituțiile statului, candidații etc. să asigure informarea și implicarea populației sau cetățenii trebuie să o facă din proprie inițiativă. Din acestă dilemă nu putem ieși, ca să parafrazez. Sincer, nici nu cred că dorim. Desigur, toți factorii dintr-un stat democratic, cetățenii și instituțiile, ar trebui să aibă această obligație. Este vorba de un cerc al reușitei care, în România, este unul vicios, din păcate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s