„Despre China”

Am recitit cartea lui Henry Kissinger la aproape zece ani de când a apărut și vă provoc să o faceți din nou. Astăzi, odată îndeplinite așteptările – economice, politice, de imagine și comunicare – ești tentat să privești cu alți ochi faptele istorice prezentate.

Rămânând la chestiunile de comunicare și imagine pentru că acestea mi se pare predominante, Kissinger a încerca să împace și ”capra și varza”, cum se spune. Probabil ca o consecință a calităților diplomatice, a evitat să fie radical în abordările sale, preferând latura ”romantică” a evenimentelor ceea ce face lectura mai ușoară, dar te lasă și cu unele întrebări de genul ”chiar așa să fie?”.

Sunt fascinante citatele din discuțiile cu liderii chinezi dezvăluind un stil total diferit de cel european, o contradicție între folosirea frecventă a simbolurilor și stilul direct, pe alocuri chiar neoficial sau nediplomatic.

”Nu îmi cunoașteți temperamentul. Îmi place ca oamenii să mă jignească. Trebuie să spuneți că președintele Mao este un birocrat bătrân, iar în cazul acesta, mă voi grăbi să mă întâlnesc cu dumneavoastră. În acest caz, voi da zor să vă văd. Dacă nu mă jigniți, nu mă văd cu dumneavoastră, și doar voi dormi liniștit.” (Mao)

”La mijlocul anilor 70, tatăl meu privea spre periferiile Chinei, către economiile tigrilor asiatici (Singapore, Hong Kong, Taiwan, Coreea de Sud). Ele creșteau cu 8 până la 10 procente pe an și aveau un avans tehnologic considerabil față de China. Ca să le întreacă și să-și reia locul cuvenit în regiune și apoi în lume, China trebuie să aibă o creștere mai rapidă decât aceste economii. (…) Motivul pentru care am decis să mă retrag a fost pentru că nu doream să fac greșeli la vârsta mea. Bătrânii au calități, dar și mari defecte – de pildă, tind să fie încăpățânați -, și ar trebui să fie conștienți de asta. Cu cât sunt mai bătrâni, cu atât ar trebui să fie mai modești și mai atenți să nu facă greșeli în anii din urmă. Ar trebui să selectăm tovarăși mai tineri, să-i promovăm și să-i ajutăm să se formeze. Nu vă încredeți doar în bătrâni.” (Deng Xiaoping)

”(…) Vestul ar face foarte bine dacă ar renunța la atitudinea sa din trecut față de țările comuniste, iar noi ar trebui să încetăm să înțelegem comunismul într-un mod naiv sau simplist. În timpul călătoriei pe care a făcut-o în sud în 1992, Deng a făcut remarca celebră că, pentru înfăptuirea socialismului, va fi nevoie de generații, de zeci de generații. Eu sunt inginer, am calculat că, de la Confucius până astăzi, au trecut 78 de generații. Deng a spus că înfăptuirea socialismului va dura la fel de mult. Acum, eu cred că Deng a creat condiții foarte bune pentru mine. (…) Estul și Vestul trebuie să ajungă la o mai bună înțelegere reciprocă. Poate că sunt un pic naiv.” (Jiang Zemin)

”(…) China va acționa în conformitate cu țelurile și principiile stabilite în Carta Națiunilor Unite, va participa activ în afacerile internaționale și își va îndeplini obligațiile internaționale și, de asemenea, va conlucra cu alte țări pentru a construi o nouă ordine politică și economică internațională, care să fie echitabilă și rațională. Națiunea chineză iubește pacea. Dezvoltarea Chinei, departe de a prejudicia sau amenința pe cineva, nu poate decât să servească păcii, stabilității și prosperității comune în lume.” (Hu Jintao)

Este provocator să încerci să faci o analiză calitativă a discursurilor liderilor chinezi. La fel și în cazul discursurilor americane. Ambele au în comun obsesia grandorii istoriei și/ sau valorilor, a destinului și națiunii alese. Un european percepe aceste afirmații ca arogante, chiar superficiale și cu un aer manipulator deoarece lipsesc argumentele raționale convingătoare. Tendința de a pune la îndoială, dar și o apetență mai pică pentru imaginea liderului împiedică cetățenii din Europa să înțeleagă și să rezoneze cu modul de comunicare politică al oficialilor chinezi. La mijloc este vorba de necunoaștere, dar și de multe preconcepții pornind de la trecutul comunist al Chinei. O carte precum cea a lui Kissinger trece simbolic prin toate etapele istorice ale poporului chinez oferind repere de raportare, din toate punctele de vedere, față de una din cele mai vechi civilizații ale lumii.

În acest sens, un citat al lui Confucius mi se pare reprezentativ: “Aud, cunosc. Văd, îmi amintesc. Acționez, înțeleg.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s